Istoria românilor din aceasta aşezare este identică cu a românilor din Glogoni.
Cu populaţie numeroasă, pîna la cel de al doilea război mondial, locuită şi de şvabi, aduşi ca şi cei din GIogoni, de stapînirea austriacă în 1794.
Care apoi după cel de al doilea război mondial, în urma marilor migratii ale nemţilor din ţările slave, sunt înlocuiţi cu colonişti de naţionalitate, in preponderentă sîrbă, macedoniană, etc.
Elementul românesc si-a păstrat caracterul naţional cînd-va fiind mai numeros ca azi. Drept dovada, este faptul că pe timpul cînd aceasta aşezare depindea de organizaţia militară granicerească, aveau şcoală natională cu învaţător român.
Desi în numar mic, păstreaza cu multă dragoste obiceiurile şi datmile strămoşeşti. Atasamentul faţă de bunurile naţionale să manifestă prin legătura strînsă cu bisericuţa (capela) din centrul satului zidită în 1901, pe care o susţin contribuind cu taxa de membrie.
Gospodari, parte mare înstărili, prin hănucia dovedită, în trecut, ca si azi, - sunt credincioşi care numai cinste ne fac.
Comunitatea ortodoxa română din Iabuca totdeauna a apartinut, ca filie, parohiei din Glogoni, comuna bisericească, prin numărul mic al credincioşilor, neputînd exista în-dependenta.
Calendar bisericesc pe anul comun 1973
A. U.
Nume de familii care apar:
Balcu, Balin, Banciu, Bejunari, Boroncă, Brădean, Cocora, Crăciun, Căprariu, Gherga /Gerga/, Gropa, Idvorian, Ilie, Micu, Mociorca, Paliciu, Perin /Perinu/, Tabac, Terbenca, Timoteu, Vasilie, Velea, Vucu, Zaria, Ştiopu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu