Cubin (Kovin)

ln imediata apropiiere 'a Duanării, în Banatul de sud, se află localitatea Cubin, comuna mare, veche, cu un trecut istoric deosebit.
Cetatea ei, numită Cheve, avea un rol important în apărarea întregului ţinut. În perioada romană aici, pe o movilă de pămînt de cc. 8 m.înaltă, cu laturile dinspre est, sud şi vest abrupte şi drepte, a fost ridicată o fortăreaţă, a cărei imagine a fost publicată înca de Marsigli (Danubius Pannonico Mysius Tom. II, Fig. XII).
În secolul al IV-lea cetatea se numeşte "Castra Augusto Flavicusia" iar în veacul al V-lea poartă numele de Constanţia.
Cronicarul anonim al regelui Bela II, în jurul anuli 1200, scrie că, după înfrîngerea ce a suferit-o în luptele cu ungurii, la anul 896 ducele Glad s-a refugiat în această cetate, s-a apărat, iar apoi, după 3 zile de asediere a acesteia de către ungiuri, a, capitulat.
La anul 1153 oraşul este amintit cu numele de Quewen, apreciată fiind impoirtanţa poziţiei sale, fapt pentru care un mare număr de comercianţi greci se mentineau aicii.
Regele Ladislau IV Cumanul a fost în aceasta cetate la finea secoluliui al XIII-lea si a scris aii un document la data de 14 august 1286.
În evul mediu localitatea purta numirea de Kewy, Keve sao Kovin, iar din a doua jumatate a veac. XVII - Cubin.
În istoria medievală a Banatului localitatea Kewy a avut un rol de seamă ca oraş, fortăreaţă, centru de comitat şi sediu de decanat.
Comitatul de Kewz este amintit în documente între anii 1201-1439. Acest comitat avea o vastă întindere pe teritoriul sud-vest al banatului. Graniţele lui erau urmatoarele:
la sud Dunărea, de la Panciova pînă la Dubovăţ;
la apus Dunărea şi Tisa pînă la Belo Blato;
la nord Botoş, Beghei, Sf.Gheorghe şi Toracul;
la răsărit Nincicevo (Pardani), Iaşatomici (Modoş), Boca, Leţ, Haiduciţa, Seleuş, apoi Peşceara pînă la Dobovăc. În componenta sa avea 3 fortăreţe, 3 oraşe şi 72 localităţi.
Comitatul - districtul de Kewy a avut mult de suferit din cauza frecventelor atacuri turceşti, care au început la anul 1390. A fost distrus în 1439, cînd sultanul Murat a cucerit Smederevo şi cu o armată puternică a intrat în Banat.
Dintre cele 50 de oraşe medievale ale Banatului, Kewy este singură cetate despre ale cărei privilegii, de care se bucura, dispunem cu date exacte.
La anul 1392, Kewy se numeşte "civitas", locuitorii ei fiind scutiţi de plătirea taxelor vamale. La anul 1405 oraşul a primit permisiunea de a organiza cîte un tîrg anual.
Regele Sigismund, la anul 1412, a dăruit "oraşul său", pe care-l numeşte "civitas nostra", terenurile localităţilor Balvanos şi Skronovetz. Aceaşi rege acordă cetăţii privilegii şi mai mari în anul 1429, prin care cetăţenii se pun sub competenţa tribunalului apostolic regal, sînt scutiţi de plătirea taxelor de impozit, se aprobă pescuitul etc.
În luptele cu turcii adeseori se aminteşte acesteă localitate. Regele Sigismund a poposit aici în mai multe rînduri. La 6 august 1523 regele Ludovic II a vizitat cetatea Kewy, care apoi a căzut în mîinile turcilor.
În timpul dominaţiei turceşti, cetatea şi-a pierdut din însemnătatea pe care o avusese.
Din a doua jumătate a veacului XVII poartă denumirea Cubin.
După ce a fost cucerit oraşul Panciova, groful Mercy a pornit spre Palanca, eliberată fiind de sub stăpînirea turcească şi localitatea Cubin. Fiind organizată provincia austriacă "Banatul Timişorean", Cubinul făcea parte din districtul Panciovei, avînd la anul 1717 - 50 de case. Cu 10 ani mai tîrziu, în 1727, avea doar 35 de case.
La anul 1765 a fost înfinţat regimentul germano-băneţean, din care făcea parte şi Cubinul. În acest an aici trăiau 13 romano-catolici care aveau o capelă ce fusese ridicată anterior.
Colonizarea germanilor la Cubin a avut loc în anul 1770. Prin decretul împărătesei Maria Terezia din 6 iunie 1770 a fost pustă temelia coloniei germane. Deodată cu înfiinţarea confiniirol militare, aici s-au aşezat o seamă de soldaţi - colonişti - germani. Timp de un secol, pînă la 1871, Cubinul a rămas în cadrul organizaţiei militare cu sediul la Biserica Albă.
În anul 1771 la Viena au fost trimise proiectele pentru zidirea bisericii, a casei parohiale, a clădirii şcolare, a cartierului ofiţeresc şi a clădirilor grănicereşti. La finea lunii octombrie 1771 au fost deja zidite 70 de case, numărul acestora ridicîndu-se deja în anul următor la 216.
În luna aprilie 1772a fost pusă piatra de temelie a bisericii romano-catolice, care a fost închinată Sf.Tereza şi sfinţită la 3 august din acel an. La 1773 parohia avea 796 de credincioşi romano-catolici.
În deceniul următor, în iunie 1782, Cubinul avea 768 de credincioşi de credinţă ortodoxă.
Cu prilejul călătoriilor sale prin Banat, împăratul Iosif II a vizitat Cubinul de două ori: la 6 mai 1768 şi la 15 mai 1773.
Datorită poziţiei sale geografice, comuna Cubin a fost centrul unei speciale atenţii a autorităţilor statale cu ocazia colonizătorilor ce le-au efectuat. Pe lîngă sîrbii venişi din serbia veche în secolele XV şi XVI de teama turcilor, după alungarea otomanilor aici au fost aduşi colonişti unguri şi nemţi. La finea secolului XVIII şi începutul celui următor, la Cubin se refugiază şi o seamă de familii romăneşti din Ilidia, Broşteni, Goruia, etc.
Cît priveşte numărul locuitorilor, laCubin se înregistrează o creştere vădită în secolul XIX. La anul 1803 localitatea avea 337 de case. La 1827 au fost înscrişi aici 4039 locuitori, dintre care 2514 erau ortodocşi, 1497 romano-catolici, 20 reformaţi şi 8 evanghelici. În anul 1840 Cubinul avea 4247 locuitori: 2862 ortodocşi, 1384 romano-catolici şi 1 evanghelic. La jumătatea secolului se înregistrează o scădere a populaţiei, în anul 1854 localitatea avînd 3832 locuitori, pentru ca la anul 1869 numărul acestora să se ridice la 4536. În 1880 avea 4782, în 1890: 5030, iar în 1900: 5847 locuitori.
În anul 1865 la Cubin a fost întrodus telegraful, iar în 1894 telefonul.
La anul 1891 a început apariţia unei foi săptămînale "Temeskubiner Wochenblatt", care în anul 1902. a fost editată în două limbi, iar în 1901-1902 a început să apară "Also-Temes".
La 8 decembrie 1894 a fost dată în folosinţă noua linie de cale ferată Vîrşeţ - Cubin.
În anul 1899 a fost înfinţată "Dunăreana" - institutie de sconomii şi acont şi societate pe acţiuni, iar în 1904 au fost aprobate statutele aocietăţii pe acţiuni "Temeskubiner Sparkasse". Ulteriror a fost deschisă aici o filială a Băncii de credit din Panciova.
La anul 1910 Cubinul avea 7022 locuitori, iar la 31 ianuarie 1927 avea 6728 locuitori: 2535 germani, 2175 sîrbi, 24 slovaci, 63 alţi slavi, 1325 români, 505 maghiari, 2 italieni şi 100 de alte naţionalităţi.
Numirea satului la anul 1894 era Temeskubin, la 1911 Kevevara, iar din 1919 sîrbi îi puneau Kovin, pe cînd români Cubin.
Cît priveşte viaţa religioasă a creştinilor ortodocşi români din Cubin, notăm că şi aci, ca şi în celalalte parohii româneşti din Banatul nostru, pînă la despărţirea ierarhică, fiind românii sub ierarhia bisericească sîrbă, slujbele religioase se oficiau în biserica comună, români cu sîrbii împreună, în limbi: română şi sîrbă.
Matricolele botezaşilor se poartă din anul 1768. În acel an în matricola botezaşilor este înscris nou-botezatul Oprea Valah. La 1 noiembrie 1791 este înscris Ianoş Vlah - Erdelian. În primii ani, 1768-1808, se pot găsi numele de familie: Sarmeş, Baghera, Moldovan, Cioc, Fara, Drencia, Gean etc.Toate acestea dovedesc că la Cubin în acea vreme trăiau creştini ortodocşi români.
Despărtirea ierarhică de sîrbi s-a făcut în anul 1873 cu destulă greutate. Neavînd locaş de biserică, românii s-au mulţumit la despărtirea de Biserica sîrbească să improvizeze o capelă într-o clădire din strada principală. Aici au început să ia parte la sfintele slujbe dumnezeieşti care se oficiau numai în limba română. În urma despărţirii ierarhice, românii s-au mai ales şi cu ceva fonduri parohiale: cu 34 jugăre de pămînt şi o parte dintr-un vechi cimitir. Aici era planificat să fie biserica românească, dar români nu au acceptat aceasta, ci au adaptat clădirea amintită întru capelă (astăzi prăvălia din colţ de lîngă biserică).
Obţinînd dreptul la Biserică, români au cîstigat dreptul şi la şcoală proprie.Neavînd însă clădire pentru aceasta, au amenajat în clădirea capelei două săli pentru şcoală şi două locuinţe pentru învăţători (de cîte o cameră şi bucătărie).
După depărşirea ierarhică, preot român la Cubin a fost Pavel Botoş, care a decedat la 3 ianuarie 1888. L-a urmat provizoriu preotul Timotei Popovici şi a activat în parohie pînă la 30 noiembrie 1889.
La concursul de preot al Cubinului, ţinut la 1 noiembrie 1899, a fost ales cu majoritate de voturi preotul Iosif Morariu. Originar din Feldiora şi absolvent al gimnaziului din Braşov, a servit la biserica din parohia Cubin pînă la finea anului 1898, cînd a fost ales protopop al Dobrei (Hunedoara). Activitatea sa bisericească şi culturală s-a bucurat de o preţuire unanimă din partea cubinenţilor şi autorităţilor superioare bisericeşti.
După venirea sa în comună, corul bărbătesc pe 4 voci a fost transformat în cor mixt pe 6 voci, cu care a dat în fiecare an la "Zăpostît" - Duminica lăsatului de brînză - ăi nedeie cîte o serbare cu teatru şi căluşarii.
Învăţătorul comunal din acea vreme, cu numele Dimitrie Codrean, ca să nu rămînă mai prejos, a instruit copii şi fetele de şcoală să cînte ăn biserică pe două voci - atunci cînd nu cîntă corul.
Serviciile divine erau oficiate cu multă evlavie, ceea ce a atras la biserică nu numai pe români, ci şi pe străini - sîrbi şi germani. În special soţiile comercianţi şi meseriaşi, care vorbeau sau înţelegeau româneşte, veneau să participe la slujba săvîrşită cu deosebită evlavie în biserica românească.
De numele preotului Iosif Morariu se leagă nu numai recunoaşterea pentru activitatea sa pe tărîm religios, ci şi pentru dezvoltarea sentimentului naţional al românilor din Cubin. Deşi urmărit ca agitator de către autorităţile ungureşti, el nu şi-a întrerupt activitatea petărîm naţional. El i-a iniţiat pe cîţiva ţărani, mai luminaţi, asupra tainelor vieţi politice a românilor din Austro-Ugaria şi i-a pus la curent cu aspiraţiile naţionale româneşti. Lui i se datoreşte pătrunderea ziarelor româneşti în Cubin, prin abonomentele făcute de mai mulţi români de aici la ziarele ce apăreau atunci la Sibiu, Arad şi Lugoj. Tot el i-a învăţat pe corişti să cînte "Deşteaptă-te române", "Pe-al nostru steag" etc. şi anstruit tineretul să joace "Hora Unirii", iar pe copii să colinde şi să umble cu steaua.
După Iosif Morariu a urmat preot la Cubin Lucian Secoşan, de la 1899 pînă la 1910. Sub acest preot a fost zidită actuală biserică românească între anii 1904-1906. Acţiunea de zidire a biserici a fost îmbrăţişată cu mare entuziazm de români cubinienţi, care au contribuit cu mari ajutoare băneşti în scopul amintit.
O delegaţie din Cubin s-a deplasat la Consistoriul din Caransebeş cu documentele Comitetului parohial, vizitînd în drum cîteva biserici recent zidite pentru a alege una ca model pentru proiectul lor. La Caransebeş au cerut să li se trimită, fără amînare, un arhitect, care a venit la faţa locului şi a întocmit planul bisericii, avînd ca model biserica din Lipova.
Frumoasa şi impunătoarea biserică română din Cubin constituie o mîndrire a credincioşilor ei şi o mărturire neştearsă a dărniciei populaţie româneşti de aici pentru sfîntul locaş. Hramul bisericii este Sf.Prooroc Ilie.
După preotul Morariu, la Cubin a venit preotul Isidor Saberca (din Prilipeţi), care a servit la această parohie pînă în iulie 1925.
În continuare parohia Cubin a fost administrată temporal de preoţii din înprejurime: protopresbierul Ioan Murgu, preot Victor Popovici din Satu Nou, preotul Nicolae Popovici, preotul Toma Simu din Cârnecea şi preotul Traian Popovici din Mramorac.
În timpul primului război mondial de la biserica românească din Cubin au fost luate nu numai clopotele, ci chiar şi acoperişul de aramă de pe biserică, de către autorităţile militare pentru nevoile continuării războiului.
După război, prin contribuţia benevolă a românilor, biserica a fost din nou acoperită. Vrednică de amintit este dărnicia fraţilor Paul, Andrei şi Gheorghe Miat, care au cumpărat un clopot pentru biserică în locul celui luat şi topit în timpul războiului. Nu se poate trece cu vederea nici fapta pioasă a văduviei Cristina născ. Cioc, care, după moartea soţului şi a fiicei ei, a donat Bisericii cele 8 jugăre de pămînt moştenite de la părinţi. Amintim şi fapta bătrînului Axentie Bălan, poreclit Firiz, care pe cheltuiala sa a cumpărat şi a instalat, la intrarea în cimitir, un clopot, în dangătul căruia orice creştin, intrat pe poarta cimitirului, este petrecut la locul de veci.
La 9 mai 1926, în funcţia de paroh al Cubinului a fost ales preotul Alexandru Guga, fost preot la Coştei. În timpul păstoririi sale parohia a fost vizitată de doi episcopi: la 5 octombrie 1929 a avut loc vizita episcopului dicezan din Caransebeş Traian Badescu, iar la 6 octombrie 1936 vizita canonică a episcopului Vasile Lazarescu.
Biserica a fost pictată de Antoniu Şteffu din Hondol, iar iconostasul a fost sculptat de IulianBosioc din Berlişte în anul 1937.
Înainte de încheierea activităţii sale pastorale, preotul Alexandru Guga a avut bucuria de a vedea ridicat monumentul-cruce "în memoria bărbaţilor merituoşi în procesul de despărţire ierarhică din 1873" şi întru pomenirea coriştilor răposaţi de la 1873 pînă în anul 1957. Acest monument a fost sfinţit în ziua de 22 septembrie 1957. La această slujbă au participat: preotul octogenar Alexandru Guga din Cubin, preotul Aurel Uroş din Maramorac, preotul Trăian Bojin din Uzdin, şi preotul sîrb Iova Marcovicii din Cubin, în prezenţa unui mare număr de credincioşi din această localitate şi din parohiile învecinate. După slujba sfinţirii monumentului, a fost oficiat parastas pentru toţi bărbaţii merituoşi şi coriştii răposaţi, ale cărror nume au fost înscrise pe crucea me morială.
Acest monument se păstrează pînă astăzi în cimitirul din Cubin. Luni după Paştile Mici (Duminica Tomii) în fiecare an se face aici pomenirea tuturor celor înscrişi pe cruce, după care urmează pomenirea răposaţilor din cimitir mergînd preotul de la cruce la cruce.
Preotul Alexandru Guga a servit la Cubin pînă la 1 ianuarie 1958, iar de la această dată parohia a fost încredinţată spre păstorire preotului Aurel Uroş. Bătrînul preot Alexandru Guga a locuit în parohie pînă la moarte, 31 ianuare 1963, fiind înmormîntat în cimitirul din Cubin. Slujba Prohodului a fost oficiată de protopopul Aurel Uroş, preotul Lazăr Cârdu şi preotul Adam Măran.
Preotul Adam Uroş a servit la Cubin timp de 15 ani, adică pînă în iunie 1973, cînd a trecut la Vîrşeţ, fiind ales în funcţia de vicar al românilor din Banatul Iugoslav.
De la 1 iunie 1973 pînă astăzi parohia Cubin este incredinţată preotul Traian Abraham.
Pentru înfrumosaţarea slujbelor dumnezeieşti la Cubin, pe lîngă cantorii din strană, a existat şi cor bărbătesc pe două voci, care în ambele limbi la slujbă, încă de la începutul ceacului XIX, servindu-se în biserică şi pentru români, şi pentru sîrbi.
După despărţirea ierarhică, corul bisericesc român a început să cînte la sfintele slujbe în capela românească. În ultimul deceniu al veacului XIX, învăţătorul Dimitrie Codrean înfinţează şi un cor de copii care cîntă la slujbele bisericeşti.
Corul bisericesc ortodox român din Cubin îşi ia denumirea şi de !lumesc" în anul 1899. Avem păstrat în original procesul verbal de la şedinţa de constituire a corului "bisericesc şi lumesc" ."Protocol luat în Timiş-Cubin la 29 ianuarie 1899 în şedinţa de constituire a corului român gr.or. bisericesc şi lumesc din T. Cubin". Preot a fost Lucian Secoşan.
Corul greco-ortodox român bisericesc şi lumesc din Cubin şi-a început activitatea în acelaşi an, iar la data de 12 faur (februarie) 1899 a aranjat primul concert. În continuare corul a prezentat mai multe concerte.
La 2 august 1906, cu ocazia "sfinţirii provizorii a bisericii ortodoxe române din loc nou zidite", corul a prezentat un concert, iar venitul de la acesta, în sumă de 274 coroane, a fost vărsat în fondul pentru procurarea unui orologiu în turnul bisericii.
Corul din Cubin a efectuat mai multe turnee înainte de primul război mondial şi a cules laurii unui cucces strălucit.
De la înfinţarea corului "bisericesc şi lumesc" (1899) pînă în 1909, conducător a fost preotul Lucian Secoşan. Din anul 1909 pînă în 1922 dirijor a fost Petru Mita Bălan, agricultor din localitate, iar în perioada 1922-1929, învăţătorul Petru Băla. De la 1929 pînă la 1963 conducător de cor a fost Traian Coracu, iar din 1963 corul îşi continuă activitatea ăn cadrul Bisericii, la slujbele religioase, dirijor fiind Desideriu Mohora. Din păcate, numărul coriştilor a scăzut din an în an, datorită vîrstei înaintate a acestora, iar cadre tinere nu s-au găsit care să le ia locul.
În defavorul creştinilor romăni din Cubin este şi faptul că tinerii de aici nu mai învaţă să scrie şi să citească româneşte, şcoala romănescă fiind închisă de nai mulţi ani. Aşadar nici literatura bisericească nu poate avea acces la tinerii noştri cubinenţi.
Nemaiavînd şcoală romănească, la Cubin a rămas doar Biserica - singurul factor de păstrare a identităţii religiioase, morale şi lingvistice a românilor din această parohie.

Prot. Moise Ianes
Vicar

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu