Satu Nou (Banatsko Novo Selo)

Comuna mare in aproprierea Panciovei, cu tarini manoase si locuitori harnici, care se disting prin lucrarea rationala a brezdei în cît sunt evidentiati ca unii din cei mai buni economi din Banat. Locuita de români si sîrbi, care între sine sunt in bune relatii. Inca din vechime, strazile sunt largi, cu case curate si impozante, încît strada principala are aspect de orasel.
Vechimea asezarii este învaluita în negura trecutului. Documente graitoare despre înfiintarea comunei prea putine sunt, nimicite fiind de vitregia vremilor. Totusi se poate
cuntura firul care leaga trecutul cu prezentul. Desi are numirea de "sat nou", - aceasta priveste doar asezarea actuala a satului drept urmare a contopirii altor doua sate asezate pe "Valea mare", dinspre Doloave si altul pe dealul Zeldos, in spre Trepaia. De notat este ca o parte din români de la "Valea mare" s-ar fi dus în directia Doloavei dînd fiinta acestei comune, iar cei de la dealul Zeldos, o parte sau aciuit în Trepaia, încît o strada poarta numirea "Vlaska ulita". Traditia orala, confirmata si de diferentierea in grai a locuitorilor, unii asezati pe dreapta, altii pe stînga soselei principale, fiind în trecut artera importanta pentru traficul postal, dovedeste acest adevar istoric, caci locuitorii din stînga soselei foloseau cuvintul "tagra", "talanita", "scoverzi", "siuvani", "ciganie", etc. care la cei din partea dreapta poarta numirea de "pirostie", "lipie", "clatite", "troaca", "castrola", numindu-s întresine "tarani" si "ghilezeni".
Dupa toate probabilitatile istorice, asezarea dateaza înca din secolul al XVII, fiind aciuiti la "Valea mare" si dealul Zeldos, români veniti în trei etape, din Vechiul Regat, apoi de pe Mures în 1764, cînd din cele doua sate apropiate s-ar fi format "satul nou" de azi, pentru ca dupa revolutia lui Horia sa se mai pripaseasca aici si alte familii din Ardeal si de pe lînga Timisoara.
Biserica actuala este zidita în 1805. Despartirea ierarhica a românilor de cître sîrbi se face în 1873. Elementul românesc fiind mai numeros, se înfiinteaza trei parohii, avînd trei sesiuni pamînte si trei case parohiale.
In zilele noastre, în urma noilor legiuiri, biserica a fost vaduvita cu doua case parohiale, fara a mai primi contra-valoarea, iar cea de a treia casa parohiala, veche si nelocuita de preot, fusese lasata paraginirii.
In 1965. cînd comuna bisericeasca ramasese fara nici un preot, s-au iscat o seama de greutati care zadarniceau intrarea acestei case in folosinta directa a bisericii. Cum starea în care se afla, nu permitea a fi locuita de noul preot, - credinciosii însufletit si uniti, cum arar se mai poate întîlni, ajutati de membrii corului, au demolat vechea cladire si din danile în caramida, bani si solidaritaae în munca benevola, au ridicat, ca prin minune, o alta cladire. impozanta, potrivita numelui bun al credinciosilor harnici din Satu Nou.
Datorita solidaritatii, spiritului de jertfa si insufletirii a rasarit in prejma bisericii, o alta cladire, la fel de impozanta, care serveste de sala pentru reprezentatii religioase, corporatiunilor bisericesti loc de sedinta si corului adapost. In acest scop s-a colectat de la credinciosi 17500 kg. porumb în stiuleti, daruiri în bani si munca benvola a credinciosilor din rîndurile carora erau nelipsiti preotul, presedintele, secretarul, epitropia si comitetul parohial. Deasupra tuturora s-au distins membrii coruluii bisericesc.
Azi, aceasta parohie este una din cele mai bine situate dovedind ca în unire e puterea. O dam drept pilda altor parohii. Prin credinta tare, iubire de Casa Domnului, solidaritate, care cimenteaza unirea si spirit de jertfa, se pot realiza lucrari de valoare.
Prcolul locului, Ioan Jumanca, depune silinta. ca în parohie sa reînvie datinile vechi crestitinesti. Deasemenea staruie ca bunurile biserici sa fie bine chivernisite si augumentate de taxa de membrie a credinciosilor.


Calendar bisericesc - 1971.

Facebook

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu