Cică după terminarea cetăţii Timişorii, capetania a răsplătit pe căpitani pentru ducerea la bun sfîrşit a lucrurilor, dînd ordin ca fiecare căpitan să încalece roibul său şi în goanş mare, fără popas, să alerge pînă ce calul se va prăpădi de moarte, iar pe locul acela să ridice sat. Printre căpitani era şi unul Iancu, care ajungînd pe malul stîng al Begheiului, vrînd să treacă apa pe malul drept, a descălecat, şi tăind pomi a întins punte de trecere, la locul ce-i zice Padova, calul fiind înspumegat, a răcit şi înţepenit locului. Pămîntul înconjurat de Iancu i s-a dat drept răsplată, iar aşezării noi numele punţii -Podul Iancului.
Cît adevăr suprinde acestă legendă istorică, este faptul că săparea Canalului Begheiului, care înconjoară Iancaidul au găsit urmele punţii lui Iancu.
Legenda nu exclude ipoteza că aceste plaiuri mlăştinoase să fi fost populate de oierii, ciobani "miritici", care aveau păşune bogată în aceste rîturi. Dar numai turmele de oi, ci şi cirezi de vite colindau întinsurile acestei savane a Banatului, ceea ce ne dă dreptul să credem că întinsurile acestea erau proprietate, sau luate sub arîndă de nemeşi, iar populaţia fiind folosită ca "biroşa" la spăhii şi grofi.
Istoriograful Francisk Milleker, precizează: "În anul 1221 episcopul cenădean Desiderie vizitînd parohia Itebei - Pons Ivance a trecut şi pe la Iancaid".
Deci din documentele folosite de F.Milleker reiese clar că Iancaidul a existat ca aşezare încă 1221. În continuare mai precizează că în 1333-1335, Iancaidul avusese preot ortodox pe un oarecare Petru.
În analele Dietei din Ardeal, aşezării i se zice Pesin-Iancaid şi Preadium-Iancaid, satul fiind cuprins pe pusta erarială care pînă la 1750 fusese arîndată mai multor cumpărători. Registrele Dietei din Ardeal precizează că Iancaidul este locuit de români de pe valea Mureşului.
Preotul Sofronie Popovici scrie cu cirilice în matricola răposaţilor parohiei Iancaid din anul 1803: "Să se ştie cînd au venit oamenii adicî argelenii din Beşenova la Iancaid, anul 1747".
Rămînem însă pe lîngă mărturia datelor mai vechi, că şi aici, ca de altfel în toată regiunea Banatului, - ciobanii "mioriticii" cu turmele lor, să fi fost cei care au pătruns acestă împărăţie a mlăştinilor mai întîi.
Despre prima bisericuţă ridicată din glie, se face amintire să fi existat încă în 1740, ceea ce nu înseamnă să fi fost prima de acest fel, ale cărei rămăşiţe mai dăinuesc pînă în zilele noastre, fiind în imediată apropriere a Primăriei de azi. Şirul preoţilor va fost foarte lung. Preotul Petru, pomenit în 1333, nu va fi fost primul preot al aşezării. Mai înregistrăm pe Vasilie Popovici, Sofronie Popovici, Ioan - Ioţa Popovici, fost şi inspector şcolar, iar din 1885 pînă în 1929, Nicolae Raichiciu, care avuse capelani pe Petru Şciopu şi Sever Brînda, ca apoi din 1 octombrie 1936 pînă în zilele noastre pe Teodor Frenţiu, care deşi pensionat ca invalid, continuă să servească.
În 1758 în sat sunt 72 case cînd se ridică o nouă biserică, sfinţită în 1773 avînd Antimis sfinţit de episcopul român al Timişorii Gheorghe Popovici. În 1768 aşezarea are 206 locuitori, preot şi învăţător fiind Vasilie Popovici, cu 40 elevi. În 1888 vechea clădire ruinîndu-se, din iniţiativa preotului Ioan Popovici, se ridică clădirea bisericii masive, care dăinueşte şi azi, avînd Antimis sfinţit de episcopul Aradului Ioan Meţianu în anul 1889, iar biserica nu se sfinţeşte decît în 1939, prin protopopul Sărciei Gherasim Andru, delegatul episcopului andrei Magieru al Aradului, preot fiind Teodor Frenţiu, cînd s-au făcut şi reparaturi exterioare şi interioare foarte însemnate.
În Iancaid s-au mai pripăşit sporadic, în cursul veacurilor trecute şi colonişti de pe Olt- Olteanu, din Crişana-Crişan, din jebel-Jebelean, din munţi Rodnei-Rodean, şi cîtiva sîrbi din Idvor-Idvorean, Beşenova-Besu numiţi de lovalnici Padovani, iar peste Beghei erau Braşovenii, Broştenii, Seliştenii, după loculire de origine, veniţi cu turmele de oi la păşunat pe pustele Iancaidului; furînd fetele Padovenilor, erau în permanenta încăerare, pînă ce Padoveni părăsesc satul şi se aciuesc prin Becicherecul Mare, Melenţ şi Elemir.
Dealtfel tot ţinutul era împînzit de elementul oierilor dominînd rîturile bogate în păşune.
În fond, neamului de oameni ai Iancaidulu sunt fugarii, alungaţi şi urmăriţi din răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan, îngroşînd rîndurile populaţiei băştinaşe a oierilor "mioritici", drept urmare pot fi consideraţi de primii exploratori ai împărăţiei savanei bănăţenede altădată, stăpînite ca proprietate pe baza dreptului natural.
În perindarea veacurilor, această aşezare pur românească, în izolarea ei, a păstrat datinile şi curăţenia limbii, mai mult decît oricare aşezare de pe pusta Banatului.
Populaţie rezistentă în toate priviţele, a odrăslit urmaşi de o inteligenţă sclipitoare.
Sărăcia neagră de altădată, cu un hotar de abia 300 jughere la o populaţie de peste 1000 suflete şi "biroşia" pe pustele grofilor şi nemeşilor de alt neam, a fost înlocuită cu un bună stare materială, care a schimbat înfăţişarea satului.
Datorită acestei bune stări materiale şi a progresului vădit pe toate sectoarele vieţii, şi latura bisericească se resimte îmbunătăţită în oare care măsură. Solidaritatea, duhul înrudirii după sînge şi lege, i-a unit şi în vieţii parohiale. Comparativ cu numărul sufletelor, parohia noastră din Iancaid, în realizările de ordin edilitar prin contribuţia credincioşilor, poate ocupa loc de frunte.
În anii 1971 şi 1972 s-a colectat peste 7.200.000 dinari vechi de la credincioşi spre repararea turnului, acoperişului şi văruirea întregii biserici şi punerea a două ferestre la turn.
Contribuţia filiei Clec şi a cîtorva familii din Zrenjanin este foarte mică.
Pe tot dreptul, mulţumiţi şi măndri pe realizările frumoase şi costisitoare. - sunt în pregătirea realizării altui plan măreţ; construirea unei case parohiale, pe care biserica nu o are, apoi mai sunt în aşteptarea venirii în mijlocul lor a uni preot tînăr, plin de elan, după cum şi merită aceste odrasle vrednice ale Neamului şi Bisericii strămoşeşti.
(Compusă după datele monografice servite de preotul Teodor Frenţiu)
A.U.
Calendar bisericesc - 1974.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu