Mramorac (Mramorak)

De multe ori acolo unde datele istorice tac, sau realitatea este falsificata de istorici, negura trecutului este înlaturata de dovezi graitoare din domeniul lingvistic, arheologic sau toponimic.
Teoria "spatiulu mioritic", care cuprinde mult adevar istoric, dospita de clarvazatonil gînditor al filozofiei românesti. Lucian Blaga, scoate la iveala prezente valahe pe un spatiu de mari dimenziuni geografice, poporul de ciobani, în miscarea agala a turmelor de oi, a stapînit în fapt spatiul carpatic si balcanic, încît nu e mirare ca pîna azi se mai mentin oaze valahicesti , care dovedesc prezenta elementului valah pe o arie geografica foarte întinsa.
Poporul român n-a construit cetati si civilizatii, ci s-a înfratit cu plaiurile facîndu-se »frate cu codru". Acest adevar biopsihologic dovedeste afinitalea sufletului poporului românesc cu natura. Si nu e mirare cind unele numiri toponimice din aria acestui »spatiu mioritic", sunt valahe. Cele mai nepatrunse si cele mai dosite regiuni geografice, calcate doar de copita mioarelor si de opinca ciobanului valah, îsi pastreaza si pîna azi numirea primordiala valaha, pentru ca acolo civilizatia stapînirilor suprapuse n-a patruns.
În acest cadru de realitate istorica, nescrisa de mîna omeneasca, ci dovedita de prezenta vie si durabila a valahului si pe plaiurile banatene, - fara teama de a fi combatuti de dovezi istorice scrise, - sustinem existenta primordiala a fiintei valahicesti aici, caci ca si peste tot, pastorii ciobani, in migratiile lor incete, n-au dat fiinte la asezari cu cunstructii durabile.
Si pentru ca asezarca comunei Mramorac este în preajma vestitelor dune de nisip din sudul Banatului, sustinem, sus si tare, ca valahi mioritici au fost si primii locuitori ai satului Mramorac.
Stapînirile suprapuse - austriecii si ungurii, - au început colonizarile acestor regiuni abia înlre anii 1770-1773 aducînd nemti si sîrbi pentru infiintarea confiniilor militare, ca prin 1805 sa aduca si numeroase familii românesti din Dejan, întarind elementul valah bastinas. Ca valahii au fost primii locuitori, ne confirma si traditia orala care sustine ca asezarea veche a comunei fusese la izvorul din apropiere satului unde se afla o piatra de marmore, încît numirea comunei ar deriva, prin rotacism, de la aceasta piatra de marmore. Drept dovada ca imparatia acestor plaiuri ale "Saharei banatene" a fost calcata doar de piciorul ciobanului valah, sunt si numirile toponimice pastrate si pîna astazi, dealtfel înregistratesi de cele mai vechi harti administrativesi militare ale stapînilor de altadata. Tol cuprinsul acestui întins nisipos poarta numiri oficiale neaose românesti, ca: "Cuibu, Coasta mare, Dealul catîrului, Cotul larg, Cheia lacului. Cioca vacilor, Fîntîna fetei, Flamîda, Dealul Stoican,Munteanu, Caravan, Corn bunar", etc.
În harta lui Mercy, asezarii i se zicea la 1723, Mramorac, iar în alte însemnari se afla sub numele de Pramorac, la 1761.
Comuna locuita de români, sîrbi si svabi pîna la al doilea razboi mondial, cînd svabi s-au repatriat, luîndu-le locul colonisti sîrbi din sudul Serbiei, regiunea Sandjak.
Despartirea ierarhica s-a facut în 1873. Biserica parohiei românesti s-a zidit in 1902, avînd pictura facuta de Ioan Matei, iar sculpura iconostasului de Iulian Bosuioc din Bîrliste. Merite exceptionale la înjghebarea parohiei a avut învatatorul Adam Bojin si preotul Nicolae si Simeon Popoviciu. Parohia a fost înzestrata cu peste 60 jugare pamînte si casa parohiala alaturi de biserica. Renovari mai însemnate s-au facut în anii 1940 si 1954.
Azi elementul românesc scade simtitor prin emigrare în spre apus si peste Ocean. Dealtfel plaga emigrarii face ravagii în parohiile noastre de aici prin faptul ca tinerimea paraseste vatra stramoseasca, lasînd gospodariile pe seama batrînilor.
Parohia noastra din Mramorac, împutinata si saracita, n-are preot stabil ci este administrata temporar de preotul penzionar Octavian Pauta.

Prot. A.U.

Calendar bisericesc - 1971

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu